Cel mai frumos cadou pe care il poti face unei persoane este sa-i spui un „te iubesc!”. Ca sa fie cu adevarat perfect trebuie sa stii cui sa-l spui, cand sa-l spui si mai presus de toate, sa-l simti!
Evitam adesea sa ne expunem sentimentele, de frica sa nu fie aruncate in noroi de cei ce au uitat sa simta. Cat de frumos poate sa fie atunci cand cineva iti spune ca te iubeste, chiar si atunci cand tu nu-i impartasesti sentimentele. Si asta pentru ca persoana respectiva iti readuce aminte de faptul ca esti o fiinta care poate fi iubita. Cat de reconfortant poate fi sa stii ca inca mai ai magia necesara pentru a face pe cineva sa nutreasca sentimente atat de speciale pentru tine.
Adesea alegem sa nu impartasim iubirile noastre de teama sa nu fim raniti, sa nu fim luati in deradere sau pentru ca nu gasim momentul potrivit. Ne incarcam sufletul cu sentimente mute, melancolii, tristeti tomnatice, regrete fara de sens...in timp ce am putea sa ne eliberam de noi si sa simtim autentic. Nu conteaza daca povestea va fi una fericita sau nu, ci doar reactia persoanei careia ii impartasesti acest lucru special: uimirea de pe chipul ei, luminita jucausa din privire, zambetul cald, fastaceala, gesturile afective...Reactiile pot fi si inverse dar in final nu va mai conta, pentru ca nu va mai fi loc de „ce-ar fi fost daca?” sau de melancolii cu iz de ceai negru. Va fi sau nu va fi! Uneori poate fi atat de simplu...
In toata graba noastra am uitat sa mai oferite cadouri sincere, facute cu inima si nu cu gandul. Am ajuns sa subestimam puterea unui „te iubesc!” si sa evitam sa-l folosim datorita unor conceptii deformate si al unor oameni morti pe dinauntru. Ce pacat!
Lui G.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu