Strugurii s-au copt in lipsa ei, o carte care prin titlul ei ne reaminteste de iubirile apuse si uitate undeva, printre filele prafuite ale romanului vietilor noastre zbuciumate. De timpurile in care nutream iubiri sincere pentru fiinte atat de necunoscute noua, dar care ne fermecau la primul zambet. Iubiri ce ne indemnau sa ne avantam in urmariri inocente, cu credinta oarba ca intr-o zi, acele fiinte atat de iubite vor sti ca cineva este acolo...
Autoarea ne poarta insa pe carari diferite de cele sugerate de titlu si ne transpune intr-o lume lipsita de inocenta si caracterizata de iubiri futile, prietenii dezbinate, tristeti cu gust de ciocolata amaruie si vise uitate. Personajul principal este un suflet pierdut printre mult prea multe banalitati dar care se regaseste, pe parcursul romanului, la varsta adolescentei in care toate lucrurile erau posibile si toate visele erau realizabile. Invata sa creada din nou in iubire din imposibilitatea altora de a iubi. Relatia disecata de-alungul romanului si imposibilitatea implinirii devin sursa principala de viata pentru acel sufletul atat de zbuciumat. In final, nu mai conteaza daca povestea de iubire se mai implineste sau nu, deoarece vara prinde aceleasi culori pastelate, chiar daca ea este una bucuresteana, pariziana sau indiana. Nu mai conteaza finalul ci nenumaratele posibilitati ale prezentului...
Iubirea are farmecul ei chiar daca este una implinita sau nu, fie ea cu un final fericit sau nu! Nu mai conteaza cand si cum ai iubit ci doar daca ai iubit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu