Ajunge sa te gandesti ca undeva, printre milioane de stele, exista fiinta iubita.(Antoine de Saint Exupery)
Astfel de cugetari m-au facut sa cred ca pot turna in viata elixirul ametitor al viselor ireprosabile de iubire, in care doua suflete se pot contopi fara sa se dizolve sau sa alterneze. Pe tonalitati de iubire si vise frumos inscrise pe pagini ingalbenite de vreme am invatat sa ating mirosul cu ochii si sa palpez auzul cu buzele.
Pe cugetari de Exupery am invatat sa privesc toate lucrurile magice care freamata, ard, stralucesc, lumineaza, infloresc, si canta in noi si in preajma noastra. Optimismul debordant al acestui scriitor mi-a calauzit pasii de-alungul multor ani, sadind in mine certitudinea ca atat timp cat ai speranta ca undeva exista acea fiinta minunata, o vei intalni – cand va fi timpul potrivit. Persoana care va arunca un pod asupra tuturor singuratatilor ce ti-au tocit sufletul pana la intalnirea ei…
Cumplitul adevar este ca tocmai cel ce a asternut atatea cuvinte despre tainele iubirii, nu a reusit sa-si intalneasca sau sa-si ingrijeasca propriul trandafir.
Dar el singur este mai important decat voi toti la un loc, pentru ca el este cel pe care l-am udat. Pentru ca el este cel pe care l-am adapostit cu paravanul. Pentru ca el este cel caruia i-am omorat omizile (in afara de doua-trei cat sa aiba si fluturi). Pentru ca el este cel pe care l-am ascultat plangandu-se, ori laudandu-se, ori, uneori, chiar tacand. Pentru ca este trandafirul meu.(Micul Print)
Viata lui a fost o cautare neincetata a acelei fiinte gingase si neajutorate (cu doar patru spini) dar ea s-a lasat asteptata pentru mult timp. Mai mult decat avea el de trait… Femeile ce s-au perindat in viata lui au fost doar proiectii mult prea lipsite de magia acelei fiinte pe care el o cauta, cu atata ardoare printre inalturile cerurilor, departe de lumea diforma si inchistata…A fost iubit ca sot, partener, amant dar el, la randul sau nu a stiut cum sa iubeasca. Tragedia cea mai mare a omului este aceea ca deprinzandu-se cu cautarea, uita sa mai si gaseasca.
Exupery a trait si a iubit in si prin cuvantul scris! Si-a adapostit, aparat, ascultat si udat trandafirul numit Consuelo (sotia sa) doar cu scrisori de dragoste sosite de la mii de kilometri distanta:
Consuelo, j’ai besoin de vos lettres comme du pain. Vous êtes mon doux devoir et je voudrais vous abriter. Je voudrais simplement vous dire que je vous aime. Soyez en aussi certaine que du jour.
A fost sau nu indeajuns? A fost sau nu o iubire frumoasa? Pot cuvintele sa inlocuiasca acele gesturi tandre ale sufletelor indragostite: imbratisarea intelegatoare si protectoare, surasul dulce si incurajator, sarutul cu aroma de coji de portocala?
In definitiv, cine iubeste mai mult si mai frumos? Cel ce manuieste cuvintele cu iscusinta sau cel ce este pierdut pentru cuvinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu