Sarbatorile sufletelor noastre

Sarbatorile sunt adesea incununate de nelinisti, de regrete, de amintiri cu gust de ciocolata amaruie...Sunt clipele in care ne reamintim de cei ce au pierit din randul nostru, de cei pe care i-am indepartat sau pe cei pe care nu am stiut sa-i pastram aproape de sufletele noastre. Ne cuprind acele amintiri apasatoare ale unor sarbatori trecute ce au stat sau nu sub insemnul bucuriei si care ne-au surprins alaturi de familia adunata in jurul bradului de Craciun, la o masa imbelsugata (poate nu cu bunatati ci doar cu voie buna si cu speranta intr-o zi mai buna). Sarbatorile sunt adesea clipe de tristete tocmai pentru ca asteptarile noastre si ale celor din jurul nostru sunt mult prea mari, poate chiar exagerate. De sarbatori, de vrei sau nu trebuie sa uiti de tine ca sa fii pe placul si pe masura asteptarilor celor dragi tie. Trebuie sa-ti schimbi haina ponosita cu care iti acoperi sufletul zi de zi, pentru una noua, mai stralucitoare si nenaturala. Trebuie sa fii asa cum nu esti, sa uiti de tine si sa te fericesti de orice micime, sa-ti intiparesti pe chip un zambet fals si sa pretinzi ca traiesti cele mai frumoase clipe ale vietii tale.

“Sarbatorile de iarna” nu sunt adevaratele sarbatori ale sufletelor noastre. Sunt doar mici amagiri, ornamente minuscule agatate in copacul vietilor noastre, deasupra caruia rareori se asterne un strat dalb de nea si sub care de mult prea putine ori gasim cadouri oferite cu si din dragoste...